Decembrie 2004. Un an plin de pierderi şi dezamăgiri pentru mine, dar îmi părea bine că aceasta e ultima lună a sa. Doar mă întrebam ce surprize îmi mai poate aduce acest timp de câteva săptămîni ce au rămas. Lucram barman  într-un local de la Malina Mică şi trecuse mai puţin de o lună de când murise taică-meu.

Alături de noi se construia o saună. Acolo în colb şi sudoare lucra un oarecare Sergiu, dar toţi îi ziceau Serioja. El era în relaţii bune cu şeful meu şi acesta îi permitea să ia de la noi ţigări pe dotorie. Mie nu-mi plăcea Serioja ca om şi aveam o impresie deochiată despre el. Era un om simplu, îmbrăcat cam murdar (pentru că lucra la negru), nebărberit de vre-o săptămînă, cerea de la mine ţigări, pe datorie şi îmi dădea diferite întrebări la care eu nu prea cu poftă răspundeam.

Era un timp urît afară, cu ceaţă şi frig, când  într-o dimineaţă după ce predasem schimbul, mă găteam să plec. Apare iarăşi Serioja, se vede că tot trebuia undeva să plece.
- Cu ce se poate ajunge de aici la Buiucani? Întreb eu.
- Dacă mergi la Buiucani, te duc eu, îs cu maşina.
- Ok. Iar în gând mi-am zis “moaamă, tipul ăsta mai are şi maşină, pe cînd nu are cu ce se îmbrăca normal…”
- Ieşi în curtea din spate peste 5 minute, te voi aştepta acolo.
Mă aşteptam să aibă o rablă veche. Dar îl văd într-un BMW5 aproape nou.
- E chiar maşina ta?
- Da.
Am rămas beton. Un tip care cu puţin se deosebeşte de un boschetar merge pe BMW.
A pus un CD în player şi a început să cînte ACDC – Thunder Strike. Îi place rockul.
- Asculţi şi Metallica? Îl întreb eu.
- Desigur. Îs bravo băieţii.
În sfîrşit am găsit un interes comun şi am început să discutăm despre rock. Mergând deja pe la vre-o jumătate de drum spre Buiucani, Serioja scoate din scurtă un pistol şi mi-l dă mie.
- Pune-l în “bardaciok”…
- ???…
- Mai atent cu el, e încărcat.
Persoana lui Serioja începea tot mai mult să mă intrige. Cu cinci minute în urmă el pentru mine era un simplu muncitor la negru, iar acum e un om care merge pe BMW şi umblă cu pistolul prin buzunare. Curios am început să desfac pistolul. Avea 17 cartuşe în el, 9 milimetri, model Viking. Produs în Russia. Mai apoi am aflat că Serioja este businessman, are o companie, iar la sauna care îi aparţinea verişorului său, el doar îi ajuta să facă design. Pentru că Serioja este de fapt un designer de interior.

Mi-am schimbat desigur impresia despre el. Am discutat mult despre filozofia vieţii şi am învăţat de la el nişte lucruri importante. Am devenit prieteni. De atunci mi-am promis să nu mai judec niciodată oamenii după modul în care se îmbracă şi se prezintă, pentru că haina îl face pe om doar la prima vedere, un om simplu.