Ca un simplu consumator de știri, sunt deseori indignat de calitatea lor și de lucrul jurnaliștilor. În ultimii doi-trei ani în Moldova au apărut mai multe posturi tv de știri, portaluri, există și multe ziare. Logic ar trebui să existe o concurență între ei, dar în practică nu se vede nici un efort din partea lor. Jurnaliștii sunt foarte lenoși și stupizi. Nu sunt capabili să afle ceva interesant pentru opinia publică, deși la noi se petrec multe evenimente curioase neelucidate de presă. În fiecare zi doar se plimbă pe la conferințe de presă, unde notează doar ceea ce li se dă mură în gură, iar apoi dau întrebari stupide și lipsite de prefesionalism. Iar declarațiile dubioase ale oficialilor nici macar nu le verifică.

Maseria lor constă în mediatizarea bîrfelor lansate de oficiali și vînatul de comentarii de la oponenții lor politici. C’est tout. Pardon, meseria lor mai constă și în copy-paste.

În alte țări mă uit cum leacrează jurnaliștii și chiar sunt impresionat. Pentru a face o poză sau a filma ceva senzațional, paparazzii stau nopțile prin copaci, se ascund prin dulapuri, poartă camere ascunse, incerceptează convorbirile telefonice și multe alte bazaconii.

La noi însă, jurnaliștii aștepată știrile să cadă din pod. Pot să dau cateva exemple unde jurnaliștii nu au făcut nimic ca să-i impresioneze pe consumatorii de informații.

Legendarul Plahotniuc. Pînă a apărea el singur pentru prima oară la un post tv, în internet nu exista nici măcar o poză de a sa. Rușine pentru jurnaliști!

Mult discutatul Oleg Voronin. Cîți ani s-a vorbit despre el, tocmai și bancuri circulau. În internet existau doar 2-3 poze de-ale sale. Și tot, numai pentru că au fost publicate de o revistă cărei Oleg i-a oferit un interviu. Mai multe poze au apărut când omul de afaceri a fost invitat la procurartură la o oră anumită, iar jurnaliștii au fost anunțați din timp. Deasemenea multe evenimente importante nu sunt elucidate destul. De exemplu nunta din familia Voronin. Și ce dacă a fost în Azerbaijan? Și ce dacă a fost un eveniment “privat”? Sunt sigur că dacă se dorea, se afla mai mult.

Dacă eu aș fi jurnalist și cineva m-ar numi câine turbat, pentru mine asta ar fi cel mai mare compliment, pentru că ar însemna că îmi fac bine treaba, iar voi nu meritați să vă numiți câini turbați, ci mai degrabă niște melci turbați.

Pentru prima oară am avut treabă cu MS Windows în 1997, la ora de informatică. Ca şi acum ţin minte cum am strigat toţi într-un glas: Waaaauu! când am văzut interfaţa grafică la Windows95.

În 2000 pentru prima oară am accesat internetul. Atunci abia au început să apară internet cafe-urile. Pentru 2 ore de plăcere în lumea virtuală, am plătit 30 lei, pe atunci bani mulţi. Primul site accesat de mine a fost mail.ru, care se încarca în 2-3 minute cu viteza de atunci. Eram primul din toţi prietenii mei care am “intrat” în internet. Asta era un motiv pentru a mă lăuda cunoscuţilor, drept pentru care uneori auzeam un răspuns de felul:
- Ei da, şi fuţi capu?
Mulţi (chiar şi tineri) nici nu ştiau ce este internetul. Trebuia mai întîi să le explic, apoi să mă laud.

În 2003 mi-am cumpărat primul calculator. În afară de mine doar încă 2 băieţi din clasa mea mai aveau computere acasă. Eram foarte mândru. Însă pe atunci să ai internet acasă era un lux. Abonamentul la provider costa $60 anual, iar pentru cunexiunea dial-up se cheltuaiu încă la vre-o 300 lei lunar, ceea ce era o sumă enormă. Acum însă apare tot mai multă lume care nu cunoaşte ce este dial-up cu vitexa de maxim 40 kbit şi linia telefonică ocupată. Pentru mine atunci internetul acasă nu era accesibil.

Era o romantică atunci când scoteai hard disk-ul din comp şi mergeai la prieteni pentru a copia filme şi jocuri, pentru că un film în chirie costa 5-10 lei, iar nouă, băieţilor de treabă, ne era în padlă să plătim pentru fiecare film. Asta era unica metodă de face schimb de informaţie, pentru că atunci nici vorbă nu era de memorii flash, discuri DVD+RW sau torente. De fapt erau flash şi atunci, dar costau în jur de $50 pentru 32 MB.

În 2006, când conexiunea DSL obţinea tot mai multă popularitate, am hotărît să mă conectez şi eu. Cu 128 kbit pe extern si 4 Mbit pe Moldova eram fericit. În sfîrşit puteam copia filme din internet şi nu mai era nevoie să scot hard discul si să merg la prieteni.

Deşi acum am acasă un calculator şi un laptop, iar internet prin fibră optică şi WI-FI, când merg în oraş şi dau de o zonă cu acces internet gratuit, îmi deschid laptopul şi savurez din plin şi cu dublă plăcere. Pentru că e na şaru.

“Интернет, интернет, отпусти меня в туалет”…

1. Care nu au atins vîrsta de de 18 ani
2. Care stau prost cu simţul umorului
3. Care într-adevar cred că odnoklassniki e ceva bun.

De altfel vă puteţi trauma psihica. Eu v-am avertizat.

De fapt e reţea socială, dar tot una e site şi tot una-i de-a pula. Aşa l-au făcut nu doar cei care l-au creat, dar şi cei care îl folosesc. De ce?

In primul rând: şi-i cu huineaua asta? Şi în genere, îmi poate explica cineva cum asta se numeşte? Dacă vrei să-i faci omului un compliment, de ce să nu-i zici direct, sau pur şi simplu să-i scrii în chat? Nu blea, trebu copy-paste de undeva cu litere de 1 kilometru şi numaidecât în locul unde se comentează pozele. Oare când o să le vină în cap adminilor că la comentarii trebuie sa fie comentarii şi nu texte formatate?

Altă huinea: Ei bun, aici mai înţeleg, imagine animată, cineva s-a chinuit s-o facă, altcineva s-a chinuit s-o taie în mici pătrăţele ca să nu poată fi furată. Placerea nu-i gratuită, deşi ar putea fi, pentru că  nu-i mare treabă. Dar iarăşi, kakova huia caută felicitările estea în locul comentariilor la poze, a? Alt loc nu-i?

Ptiu, şi încă să mai plateşti pentru asta?

Mai departe. Adminii nu permit link-urile clickabile în statusuri, iar pâna nu demult, nu le permiteau nici în chatul privat. Asta-i pizdeţ. Să te temi de spameri şi să interzici link-urile? Chiar e pizdeţ, alte cuvinte n-am. Oare  aşa de tare le cresc mîinile din cur la programiştii site-ului că nu pot face niste filtre care să apere de spam?

Mai demult mai exista şi cenzura, vă închipuiţi? Nu puteai scrie anumite cuvinte nici în chat privat. De exemplu nu puteai scrie însăşi cuvântul odnoklassniki, că se bloca mesajul. Mare scârbă, eu scriam odnoHUIAssniki în loc odnoklassniki. Şi mergea.

Notele. Nahuia ele vabşe trebuiesc? Propun să se lase doar două note: 5, care ar însemna “pizdata” şi 5+ care la rândul său ar însemna “zaibisi”. E şi normal, dacă vrei “zaibisi”, trebu de plătit. În schimb “pizdata” să fie na şaru.

Aşa de fapt arată o singură notă (imaginea e originală, copiată chiar de pe site). Tehnica se numeste “sprite”, atunci cand pe o singură imagine sunt desenate mai multe butoane. Cu ajutorul stilurilor se afisează doar o portiune de imagine. Cei care platesc pentru note de 5+, de fapt platesc pentru afisarea aceleaisi imagini, doar că afişată cu câţiva pixeli mai în stânga.

“Privilegiile” pentru bani. Nihuia sebe biznes… Nevidimka, cadouri, felicitari animate, note de 5 cu + şi ce mai au ei acolo… E pură amăgeală. Tot asta nu ar trebui să coste nici un ban. Mai ales smile-urile normale.

Ce să spun, desigur, în decurs de 2 ani de când folosesc odnoklassniki, a evoluat zdravăn, adică a scos limita de 10 poze maxim pe profil, dar iată că înca nu s-au învăţat sărmanii sa facă mărime optimală după resize, poza stă într-un bloc care se află la rîndul său încă în o sută de blocuri cu dimensiuni fixe (pentru cei care nu stiu HTML, explic omeneşte: arhitectura designului e de-a pula). Se tem toromacii de browsere al de IE6. Ok, dacă am început despre markup, îmi voi expune părerea şi despre motor în întregime, dar nu voi intra în detalii. Motorul la fel e de-a pula. Ajax şi XML desigur e treaba bună, dar nu în măsura cum ei le-au folosit, asta a dus la mâncarea groaznică de resurse a PC-ului. Şi în genere, aceste tehnologii erau bune cu 3 ani în urma, acum însă deja sunt vechi. Paţani, dacă aveţi baligă în cap în loc de creieri, uitati-vă macar la facebook cum e făcut.

Am expus aici doar o parte din neajunsuri a vestitei retele sociale. Într-adevar le are foarte multe, chiar şi la capitolul “concept” patronii au deviat de la ideea iniţială. Odnoklassniki s-a transformat într-o svalka de module, pe care fiecare le foloseste cum îi vine. Atunci când un lucru începe să fie folosit pentru alt scop decât cum a fost conceput, asta indică la faptul că totul se duce în pulă.

Bine, m-aţi prins, folosesc şi eu odnoklassniki. Cum aşa??? Pentru ca să comunic cu cei care încă n-au trecut pe facebook.

De pe vechile timpuri moldovenii au tentaţia de a fi sau cel puţin de a arăta mai frumoşi, mai deştepţi, mai bogaţi decât vecinii săi. În realitate însă, lucrurile stau puţin cam invers. Cel ce îl face pe deşteptul, rămîne prost, cel frumos întîlneşte pe cineva mai frumos decît el, iar cel bogat întotdeauna e cel mai deştept şi cel mai frumos. Cu toate acestea simţul competitivităţii de la moldoveni nicăieri nu a dispărut şi fiecare evident vrea să arate că-i mai bogat decât alţii.

Odnoklassniki. Cea mai iubită reţea socială de moldoveni, pentru că acolo se poate demonstra cele mai interesante poze, care de fapt au menirea să creeze statutul virtual al moldovanului. Cel mai des moldovenii plasează acolo poze făcute în străinătate, pentru a arăta că au bani să plece peste hotare. La fel există o mulţime de poze la volanul unei maşini luxoase, cu toate că nu-i aparţine şi n-a mers niciodată pe ea. Deseori mai vezi şi imagini făcute în cluburi de noapte şi diferite locuri de agrement, menite să accentuieze că lumea se distrează din plin. Foarte rar însă, poţi să vezi fotografii făcute pe fonul casei unde s-a născut, unde trăieşte sau lîngă mama… Pentru că n-ai să fii glamouros dacă lumea va vedea că eşti de la ţară şi că mama ta cîntăreşte 95 de kilograme.

Am observat un lucru curios în reţelele sociale. Aproape fiecare îşi pune imaginea principală cea mai glamouroasă poză, în care arată aşa cum şi-ar dori să devină şi nu cum arată într-adevăr. Cu alte cuvinte, fiecare îşi arată ceea ce nu are. Aici foarte mult au de câştigat cei care mai cunosc şi Photoshop.

Un lucru este cert: că moldovenii cu cît mai mult doresc să fie glamouroşi, cu atît mai tare miroase a fasole de la ei. Toţi şi-au creat un stereotip al personajului glamouros şi încearcă să semene cu el, nedîndu-şi seama că adevăratul glamour, implică în el un pic de originalitate, cu care să te evidenţiezi de restul. La noi însă, oamenii îs ca oile – toţi fac la fel, deaceea glamourul nostru poate fi numit doar “glamour po moldavski”.

Deseori împreună cu aceşti nori, brusc apare şi un vînt, care poate aduce deficienţe avioanelor ce zboară prin apropiere.

Privind la ei, poţi să crezi că eşti într-o altă lume, lipsită de problemele cotidiene, că poţi să urci pe unul din ei şi să mergi de-a lungul lui… şi ajungând la sfîrşit, vei vedea ce nu a mai văzut nimeni pe lumea aceasta, ceva care va fi remunerarea pentru drumul parcurs… Ups, Ghiocelule, trezirea!

Există cîteva ipoteze despre originea acestor nori legate de tornado şi cicloane, însă ei apar şi pe timp cu soare, cu fără nici o urmă de timp rău.

Norii gloriei de dimineaţă pot fi observaţi doar într-un anumit timp din întregul an. Primăvara. În septembrie şi octombrie, atunci cînd la noi e toamnă, e ploios, înnourat şi frig.

Când eram mic şi naiv, mi s-a zis că atunci cînd voi ajunge în cer, se va deschide cartea vieţii mele, unde e scrisă orice faptă a mea şi se vor compara faptele bune cu cele rele. Dacă faptele rele vor fi mai multe decaît cele bune, voi nimeri în iad, în smoală arzîndă şi vice-versa: dacă se va dovedi că am fost bun, voi sta la răcoare, lineşte şi voi bea capuccino. Acum mă întreb cine oare înregistrează totul în baza de date a lui Dumnezeu, în ce formă se păstrează datele? Stă vre-un server acolo? Are şi Windows? Precis a cumpărat licenţă de la Microsoft.

Eh, m-am abătut puţin de la temă, ce să fac dacă imaginaţia îmi sparge capul? :) Şi totuşi cum măsurăm păcatele? Propun să se introducă un sistem: Cel mai bine cred că ar fi să se calculeze totul în puncte.

Dacă ai insultat pe cineva  + 50 puncte
Dacă ai lovit + 100 puncte
Ţi-ai cumpărat un Mercedes din banii jertviţi pentru Domnul + 7000 puncte
Etc.

Deasemenea să se mai scadă din puncte pentru faptele bune:

Ţi-ai cerut iertare pentru insultă – 30 puncte
Ai ajutat o bătrinică să treacă strada – 20 puncte
Ai donat un Mercedes la o casă de copii – 1000 puncte (sorry, dar maşinile second hand îşi pierd din valoare).

În aşa mod se fac rulajele, se calculează soldul (exact ca în contabilitate) şi deodată se vede în care direcţie primeşte bilet cetăţeanul, la răcoare sau la călduţ. Astfel vom fi motivaţi să facem mai mult bine decît rău. Aş mai propune ca acei care depăşesc limita (de exemplu 10 mii) de puncte, automat li se închide contul şi li se lipeşte pe frunte biletul în direcţia respectivă.

Cred că avem nevoie cu adevărat de aşa un sistem, să ne măsoare punctele, să ştim cît de buni suntem şi cît ne-a rămas pînă la biletul spre… şi în sfîrşit să ştim cum se măsoară păcatele.

Băăăăăiiii, ce-i cu melodia asta? Încă dacă poate fi numită melodie. Şi de ce am impresia că mi-e cunoscută, deşi am ascultat-o prima dată? Ursu-Turcu, Turcu-Ursu. Prima impresie de la această piesă mi-a adus aminte când am fost la piaţă să cumpăr mere. Văzînd la vitrină nişte mere mari, frumoase şi apetisante, le-am cumpărat, iar când am venit acasă, am depistat că toate erau pe alocuri stricate. Aşa la noi se întîmplă des. Îi  încredinţezi atenţia unui interpret, apoi îţi dai seama că urechile tale au fost minţite, pentru că ai ascultat o marfă alterată. Cuvintele de doi bani, melodia de trei bani. Eh.. în total 5 bani.

Adriane (şi tu Păvlică la fel), tre să încetaţi să mîncaţi fasole. Că dacă este o bucată muzicală, nu înseamnă că şi voi veţi deveni muzicali. Cele 2 note muzicale, care sună din denumire, le includeţi în operele voastre, speraţi că astefl veţi reuşi ceva bun, apoi şi beşinele din urma mîncării tot credeţi că sunt muzicale. Rămîne de gîndit ce să faceţi cu mirosul, că el este singurul care vă divulgă secretul.

Da’ ce m-am legat eu de Andruşa? Doar el cîntă prost? Mai sunt fasole în Moldova. Printre ei se numără Aura, Păvluşa Stratan, Nelu, Alexa, Fraţii Bivol şi încă multe fasole a estradei naţionale.

Desigur sunt şi cîţiva interepreţi care cinstit îşi cîştigă pîinea şi pe care îi respect din suflet. Nu-i voi numi.

Problema “starurilor” e că prea mult vor să semene cu adevăratele celebrităţi şi nu-şi dau seama că le reuşeşte doar o parodie jalnică şi nimic mai mult. Ei prea mult se tem că într-un bun moment, fasolele le pot da de ştire şi ar putea să facă un căcat direct în pantaloni, direct pe scenă. Lipseşte totalmente lucrul care îi va identifica şi îi va deosebi de alţii. Zero originalitate, zero ingeniozitate, zero talent.

Altă problemă este cea a ascultătorilor, pentru că permit să le fie poluate urechile cu tot felu de rahat de genu “da trenu tuc-tuc-tuc, da eu mă f*t-f*t-f*t” sau “euroooo-vizion, melodida cea aleasă…”. Cel mai straşnic însă, este faptul că există oameni la care sincer le plac Urso-Turcii, manelele şi fasolele de pe scenă.

Apropo, eu tot mănînc din când în când fasole, dar cel puţin nu mă apuc să cânt.

P. S. Andrieş, dacă vei citi acest articol, te rog, nu ma da în judecată, e doar părerea mea, care poate fi una subiectivă.

- Da poate este backup, l-am întrebat disperat pe îngerul de pe umărul drept?
- La baza de date este, iar la fişiere nu-i, mi-a răspuns zâmbind diavolul de pe umărul stâng.
- La ce bun mie backup la bază, dacă ea oricum a rămas întreagă? S-au şters doar fişierele.
- Relaxează-te şi gîndeşte ce de făcut, însfîrşit a scos un sunet şi îngeraşul.
- Nu uita că peste 35 de minute ai o întîlnire cu clientul, căruia trebuie să-i prezinţi proiectul, cel care deja nu mai este, iar zise diavolul.
- Taaaaaci! Le am local. Fişierele. Combin repede fişierele de pe local cu baza de pe server şi…
- Subdomeniile! :) Trebuie să le creezi din nou, că ai şters şi directoriile în care se parchează acestea, iar actualizarea lor necesită ceva timp.
- Se vor actualiza în timp ce voi fi pe drum spre client!

Cu mîinile tremurate de stres, am încărcat din nou fişierele pe server şi am pornit la întîlnire. “Va lucra sau nu va lucra?”, era întrebarea care nu-mi dădea pace tot drumul. Nu am întîrziat aproape deloc, iar cu două minute înainte de a da ochii cu măria sa clientul, am reuşit să introduc în telefon adresa site-ului şi să apăs “Go!”.

- MERGE!! I-am zis arătînd limba celui de pe umărul stîng.

A mers totul ok. Şi celelalte site-uri la fel am reuşit să le restabilesc din fişierele locale. Mai puţină baftă am avut cu însăşi acest blog. A trebuit să caut de peste tot imaginile care lipseau din ultimele articole, dar am făcut-o şi pe asta. Acum am restabilit aproape totul, bucurîndu-mă că pot din nou aici să scriu, iar voi să citiţi prostologiile mele şi să-mi ziceţi bien revenue ;).

Blogosfera moldavă e plină cu articole despre parada homosexualilor care se intenţionează să se petreacă în Chişinău. Mă rog, fiecare cu părerea sa: cineva hamăie că o să le rupă agregatul, cineva povesteşte într-una despre moralitate, iar alţii îi apără. Deci sunt păreri pro şi contra. Ştiu că la noi de cîţiva ani deja se încearcă să se petreacă o astfel de manifestaţie şi după cît îmi aduc aminte, de fiecare dată a eşuat. Anul acesta însă, văd multişoare opinii liberaliste. O fi însemnat că se schimbă mentalitatea moldovenilor?

Sunt deacord cu Cojoari Vitalie, care zice că poporul nu cîştigă nimic din această paradă. Să ne gîndim puţin logic. Ce vor pidarii? Vor să nu mai fie persecutaţi? Păi la noi ei şi aşa nu-s persecutaţi, societatea e destul de tolerantă cu ei (în afara paradelor). Vor să fie legalizate căsătoriile de acelaşi gen? Păi unde este dragoste, nu contează dacă ai ştampilă în buletin. Vor să se frece în PMAN? Nu cred că ăsta e scopul lor. Atunci ce vor băieţeii albăstrei?

Peste tot se începe bazarul şi speculaţia despre homosexuali. Hai să vedem cine şi ce are de cîştigat din asta? Popii au posibilitatea să-şi expună părerea şi pseudo-îngrijorarea despre moralitatea societăţii, gopnicii mereu caută de cine să-şi scarpine pumnii, mass-media îşi cîştigă pîinea, iar bloggerii au teme noi pentru a scrie. Cel mai mult, au de cîştigat însăşi gay-ii. Ei obţin atenţia publicului, chiar dacă nu le reuşeste parada. Ei sunt în centrul atenţiei obţinînd tocmai ce-şi doresc. Cu atît mai mult că aşa e firea omului: mereu vrea să facă ceea ce e interzis.

Unica soluţie e să le permitem paradele, dar pur şi simplu să nu le acordăm atenţia, pe care aşa de mult şi-o doresc, să nu ne pese de ei. Cu timpul veţi vedea cum din an în an tot mai puţină vorbă va fi despre ei şi se va ajunge la momentul cînd nimeni nu se va mai uita la aceste parade, iar încă peste vre-un timp vor dispărea complet. Acum însă suntem abia în faza cînd din an în an tot mai mult se vorbeşte despre ei.

- Eu fac parte din mişcarea  feministă şi dacă ai să mă concediezi, te voi da în judecată, prima zise femeia.
- Iar eu sunt unicul afro-american din firma ta şi dacă mă vei concedia, la fel te voi da în judecată pentru discriminare, zise unul dintre bărbaţi.
Un alt bărbat, mai micuţ de statură, după ce se gândise cîteva clipe, la fel pronunţă:
- Mmm… eu de fapt sunt gay…
Doar cel mai bun lucrător n-a putut să zică nimic în apărarea sa. Şi pentru asta a fost concediat…

Alături de noi se construia o saună. Acolo în colb şi sudoare lucra un oarecare Sergiu, dar toţi îi ziceau Serioja. El era în relaţii bune cu şeful meu şi acesta îi permitea să ia de la noi ţigări pe dotorie. Mie nu-mi plăcea Serioja ca om şi aveam o impresie deochiată despre el. Era un om simplu, îmbrăcat cam murdar (pentru că lucra la negru), nebărberit de vre-o săptămînă, cerea de la mine ţigări, pe datorie şi îmi dădea diferite întrebări la care eu nu prea cu poftă răspundeam.

Era un timp urît afară, cu ceaţă şi frig, când  într-o dimineaţă după ce predasem schimbul, mă găteam să plec. Apare iarăşi Serioja, se vede că tot trebuia undeva să plece.
- Cu ce se poate ajunge de aici la Buiucani? Întreb eu.
- Dacă mergi la Buiucani, te duc eu, îs cu maşina.
- Ok. Iar în gând mi-am zis “moaamă, tipul ăsta mai are şi maşină, pe cînd nu are cu ce se îmbrăca normal…”
- Ieşi în curtea din spate peste 5 minute, te voi aştepta acolo.
Mă aşteptam să aibă o rablă veche. Dar îl văd într-un BMW5 aproape nou.
- E chiar maşina ta?
- Da.
Am rămas beton. Un tip care cu puţin se deosebeşte de un boschetar merge pe BMW.
A pus un CD în player şi a început să cînte ACDC – Thunder Strike. Îi place rockul.
- Asculţi şi Metallica? Îl întreb eu.
- Desigur. Îs bravo băieţii.
În sfîrşit am găsit un interes comun şi am început să discutăm despre rock. Mergând deja pe la vre-o jumătate de drum spre Buiucani, Serioja scoate din scurtă un pistol şi mi-l dă mie.
- Pune-l în “bardaciok”…
- ???…
- Mai atent cu el, e încărcat.
Persoana lui Serioja începea tot mai mult să mă intrige. Cu cinci minute în urmă el pentru mine era un simplu muncitor la negru, iar acum e un om care merge pe BMW şi umblă cu pistolul prin buzunare. Curios am început să desfac pistolul. Avea 17 cartuşe în el, 9 milimetri, model Viking. Produs în Russia. Mai apoi am aflat că Serioja este businessman, are o companie, iar la sauna care îi aparţinea verişorului său, el doar îi ajuta să facă design. Pentru că Serioja este de fapt un designer de interior.

Mi-am schimbat desigur impresia despre el. Am discutat mult despre filozofia vieţii şi am învăţat de la el nişte lucruri importante. Am devenit prieteni. De atunci mi-am promis să nu mai judec niciodată oamenii după modul în care se îmbracă şi se prezintă, pentru că haina îl face pe om doar la prima vedere, un om simplu.

Cui nu-i place sexul, a? :) La toţi le place. Dar fiecare îl interpretează în felul său. Cineva zice că sexul e doar pentru reproducere. Auziţi deştepţilor, atunci să faceţi în toată viaţa sex exact de atîtea ori, cîţi copii planificaţi! Şi nici cu o dată mai mult! Alţii ar aspune că o fac din plăcere, pentru distracţie, sau pentru că organismul cere. Varianta cu organismul cred că e cea mai aproape de adevăr.

Ne place sau nu, credem sau nu în aceasta, dar aşa e făcut omul, să necesite sex. Fiziologia omului spune că pentru a avea loc selecţia naturală, e nevoie ca bărbatul să facă sex cu cît mai multe femei, iar femeia să facă sex doar cu cel mai puternic dintre ei. Doar în aşa mod va supraviaţui specia. E firesc că pentru autoafirmare e nevoie de sex. E o primă necesitate pentru fiecare, tot aşa cum avem necisitatea să mîncăm, să dormim, să ne spălăm. Femeii îi este dat de la natură posibilatea mai uşor să se abţină, pentru că ea trebuie să-l aştepte pe cel mai bun. Bărbatul însă, nu are timp de pierdut, concurenţa e mare, iar sarcina este de a “însămînţa” cît mai multe femei. Apropo, de aici apare şi fenomenul poligamiei la bărbaţi, aşa că fetelor, nu vă supăraţi, aşa a făcut natura:).

Ne întoarcem la erecţie… Da, e foarte mare erecţia! Stă băţ-ciocan! Iar să fac laba? Mă doare mîna deja. Evrica!!! Dacă nici una nu vrea cu binişorul, îi fac eu cu forţa, doar nu degeaba îs mai puternic.

“Articolul 171. Violul
(1) Violul, adică raportul sexual săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani. ”
Codul penal al Republicii Moldova.

Nu băieţi, nici aşa nu merge, 5 ani pentru un act sexual e cam scump :)

Ghiocelul Sălbatic propune o soluţie: Legalizarea prostituţiei. Din cîte se ştie, prostituţia e cea mai veche profesie, deci a existat din cele mai vechi timpuri şi pînă acum. Mai are rost să spunem că nu e bine? Dacă la toţi de la asta li-i bine şi nimeni nu suferă.

Beneficii pentru societate:

• Construim case de toleranţă. Angajăm prostituate, creăm locuri de muncă
• Rezolvăm dilema cu erecţia ;)
• Mai puţine încălcări a articolului 171 CP
• Se măreşte fluxul de turişti din strinătate. Creşte economia
• Clienţii vor fi siguri că nu agaţă vre-o surpriză, în casele de toleranţă căci va fi control medical zilnic
• Impozite la stat

Beneficii pentru angajatele în industria sexului:

• Protecţie socială. Nimeni nu va mai îndrăzni să injosească sau să discrimineze fetele uşuratice
• Asistenţă socială
• Salariu stabil, sau din procente
• Asigurare medicală şi socială. Cândva biata femeie va trebui să iasă la pensie. O lăsăm fără pensie? După cât folos a adus societăţi…
• Nu vor mai fi maltratate sau exploatate de către proxenenţi.

Despre partea negativă:

• Va exista o bună parte a societăţii (în special credincioşii) care vor protesta permanent. Motivul – demoralizarea societăţii

Ar fi bine să punem pe cîntar pe de o parte benificiile şi pe de altă parte dezavantajele. Care parte ar fi mai grea? În cazul legalizării prostituţiei, demoralizarea (dacă ar exista) va fi nu mai mare decît demoralizarea care se petrece acum, când politicienii amăgesc poporul, poliţia comite cele mai multe infracţiuni, iar preoţii îşi construiesc castele din banii jertviţi în numele Domnului. Eu sunt convins că selecţia naturală îşi face treaba şi societatea are proprietatea de a se autodirija şi în acest context, ar fi mai bine ca o prostituată să-şi presteze serviciile legal, decât ilegal.

Îmi place Paştele, pentru că doar atunci locul meu natal arată aşa cum il ţin minte cu 15-20 ani în urmă.

Pentru că doar atunci în Chişinau rămîn doar chişinăuenii.

Pentru că doar atunci oraşul e mai curat ca niciodată.

Pentru că doar atunci în oraş poţi circula liber, fără nici un ambuteiaj.

Pentru că doar atunci n-ai să auzi prin rutiere pe cineva vorbind la telefon “da uăi, eu-s lîngă JăDă Vogzal, mă duc la AvtoVogzal sî-ni ieu bilet, că mă duc la Rusiia“.

Desigur acestea nu sunt unicele motive pentru care iubesc Paştele. E primăvara, nu :)? E anotimpul meu preferat. Natura reînvie, se face cald afară… ehhh… în cuvinte e greu de explicat. Mai bine vă arăt niste fotografii:

Două fete pasionate de… (nu ştiu cum se numeşte), încît “zboară” în aier. Fetelor, care jucaţi în aşa ceva, cum se numeşte?

O fetiţă în parc mîncând vată de zahăr. Cînd eram mic am mîncat şi eu de vre-o două ori. De atunci nu mai mănînc, dacă nu este undeva pe aproape unde poţi să te speli. Pe mîini şi pe faţă )))

Şi gîzele au înviat de Paşte. Nu doar Hristos.

S-a terminat luna lui mărţişor. E luna “hormoanelor“.

Acestea sunt surorile Ghiocelului Sălbatic şi le chemă Viorele.

Strada pe care traieşte Ghiocelul Sălbatic. Doar de Paşte e pustie.

Paştele totuşi este o sărbătoare de familie, iar ce fel de sărbătoare de familie poate să fie fără bucate gustoase, făcute acasă.

Şunca de porc, pasca, răcituri (care n-au nimerit în cadru) şi măsline. Cum fără de asta?

De Paşte totul e altfel. Anume acest “altfel” îl iubesc.

Cred că v-aţi dat seama despre ce va merge vorba în acest articol. De la început aş vrea să zic că nu am scopul de a ponigri o anumită religie. Scopul meu este de a scoate adevărul la iveală cu ajutorul raţiunii şi a argumetelor obiective.

După cu v-am mai zis în alt articol, locuiesc în preajma unei biserici. Creştin Ortodoxe. În preajma bisericii sunt cruci. Multe cruci. Nu le-am numărat. În preajma crucilor sunt oameni, care se închină la aceste cruci, se roagă la ele şi chiar îşi fac cruce în faţa crucii. Vre-o două dintre aceste cruci mi-au trezit un interes, după ce mi-am adus aminte că există o poruncă de-a lui Dumnezeu, care sună uite aşa:

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam

al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exodul 20:4-6)

E timpul să aflăm totuşi ce este chip cioplit, nu? :) Ce poate fi mai exact dacât scumpul nostru DEX al limbii române?

CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. S.n. 1. Față, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feței; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfățișarea sau aspectul unei ființe. Avea chip omenesc. ♢ Loc. adv.

În chip de… = cu înfățișare de…, asemenea cu… ♦ Persoană; ființă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Chip cioplit = idol.

CIOPLÍT s.n. Faptul de a (se) ciopli. – V. ciopli.

CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ Spec. A sculpta. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. čoplja, scr. čopljiti.

Incredibil, dar acesta este chip al unui om şi este cioplit în lemn

Negru pe alb, nu-i aşa? E chip. Şi e cioplit. Adică chip cioplit. Cu toate acestea preoţii ştiu foarte bine să dezmintă ceea ce “nu tai bărdiţa”.

P. S. BĂRDÍȚĂ, bărdițe, s.f. Diminutiv al lui bardă. – Bardă + suf. -iță
BÁRDĂ, bărzi, s.f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului și, odinioară, ca armă de luptă. ♢ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.

În fine, dacă eşti obosit(ă), nu ai dispoziţie, iar să zîmbeşti nicidecum nu se primeşte, îţi propun o reţetă verificată 100% care îţi va desena zîmbetul pe faţă.

Pasul 1. Iei 2 screpşi şi 2 rîdzînşi kanţăliarskie:

Pasul 2. Din screpşi faşi 2 cîrlige, iar rîdzînşile le legi una de alta. Apoi legi cîrligele de capetele rîdzînşilor:

Pasul 3. Punem cîrligele în gură, întinzînd rîdzînka pe după ceafă:

În aşa mod putem crea un zîmbet artificial. Sper că tutorialul v-a fost de folos. Zîmbiţi mereu!

Se duce ţăranul la pescuit şi prinde peştişorul de aur. Peştişorul îi zice:
- Ţărane dă-mi drumul în apă şi îţi voi îndeplini o dorinţă!
Ţăranul ţinînd peştişorul în mîini, holbează ochii.
- Ţărane, aruncă-mă în apă şi nu vei regreta!
Ţăranul tot privind în tăcere la peştişor, începe a se încrunta.
- Ţărane, ţărane, te rog, dă-mi drumul!
Ţăranul se încruntă şi mai tare, încât nu mai rezistă. Îl aruncă pe mal, îl calcă strivindu-l răutăcios cu piciorul şi zice:
- Uă, tu pi şini faşi ţăran, ai?

Cred că e simplă morala în acest banc şi nu mai trebuieşte explicată.
Iar tu nu te-ai regăsit în rolul ţăranului?

Acuşi iar auzi de la cineva “miroase a primăvară“, “se încălzeşte” sau pur şi simplu “a venit primăvara”.

Acuşi vezi cum copacii încep a înverzi, bordurele de la trotuare a se înălbi, iar parcurile din Chişinău a se umple de gunoi din urma picnicurilor.

Acuşi se termină postul şi vor începe a trece claxonînd limuzinele pe la mine sub fereastră cu mirese umflate înăuntru. Da, anume claxonînd pe sub fereastră, că trăiesc lîngă o biserică populară cu un preot glamuros, care face bani cu ciocanul când vin câte trei limuzine odată.

Acuşi vezi cum două zile la rând cimitirele sunt arhipline cu lume care a venit să-şi pomenească rudele plecate din viaţă, să împartă ouă roşii cu pască şi bomboane ieftine.  Acuşi vezi cum printre acea lume mai umblă şi nişte preoţi cu torbele pline cu pască şi care cântă pentru bacşiş “Hristos a înviat”.

Acuşi vezi prin parcuri tineri îndrăgostiţi sărutându-se, în timp ce băiatul îşi îndreaptă bogăţia dintre picioare, sfiindu-se să nu-l vadă fata.

Iar pentru mine, un Ghiocel Sălbatic, primăvara nu înseamnă decît reînvierea naturii, multe hormoane si bani cheltuiţi…

O, ţară minunată, cu cele mai frumoase peisaje din lume, deşi încă n-am dat de ele, cu cele mai bogate tradiţii, mai ales cele ale beţiei, cu cei mai buni oameni care umblă cu crucea la gât şi cu cuţitul în buzunar, cum să nu te iubesc, ţara mea?

Pe timpul sovietic, Moldova era cel mai mare exportator agrar din URSS şi acum mă întreb unde s-a pierdut acel potenţial de producere? Bine, nici nu spun despre export, ma refer mai mult la piaţa internă. Dece noi trebuie vara să importăm roşii din Turcia, în septembrie să importăm struguri din Europa? Nu mai spun deja şi de cereale. Da, e o întrebare retorică, pentru că toţi ştiu răspunsul:  Noi nu suntem ţară agrară dacă nu putem să asigurăm măcar consumul intern de produse agrare, pentru că guvernul în ultimii opt-nouă ani a dezindustrializat la maxim ţara. Mult face şi mentalitatea oamenilor. Nu în zadar se spune că fiecare popor işi are conducerea pe care o merită. Noi ne mîndrim că avem cele mai fertile pămînturi din lume, dar recoltăm mult mai puţin decît în alte ţări, cu soluri mai puţin fertile.

În Israel e climă de pustiu, nisip şi pietre în loc de ciornoziom, dar cu toate acestea au o agricultura de zeci de ori mai dezvoltată decât a noastră, încît pot să-şi permită să exporte şi până în Moldova. Plouă acolo mult mai rar, iar fermerii au reuşit să construiască un sistem de irigare automatizat, care picură la rădăcina fiecărei plante exact cât este necesar. Iar la noi dacă e secetă, ţăranul se roagă la Dumnezeu să plouă. Iată care e diferenţa dintre un stat dezvoltat si Moldova, ţară agrară.

De mult vroiam să scriu acest articol, dar tot nu mai aveam voinţa, timp, inspiraţie sau pur şi simplu imi era lene. Ei bine, o lăsăm baltă, să începem a scoate adevarul la iveală şi să spunem lucrurilor pe nume.

Se zice ca biblia a fost scrisă în 1600 de ani de câteva zeci de oameni şi în prezent este principalul document pentru creştini. Fără ea nu pot. Dacă se începe o dezbetere între un creştin şi un ateu, creştinul permanent se axeaza pe biblie, pentru că aceasta este cuvântul lui Dumnezeu. Bine, deci să-i lipsim de acest acest instrument şi să-i lăsăm să se descurce singurei, cu argumente obiective, veridice şi demonstrate. Aici trebuie să recunosc că nu am argumente obiective care să arate că biblia este doar o simplă carte, în schimb am o sumedenie de întrebări celora care cred în ea, întrebări la care cu siguranţă n-au să-mi răspundâ.

Când un credincios vorbeşte despre provenienţa bibliei, el spune că această carte a fost scrisă de Dumnezeu prin intermediul unor oameni deosebiţi, cărora însăşi Dumnezeu le spunea ce să scrie. Oare la câti dintre voi le-a parut stranie faza că Dumnezeu nu a putut să scrie singur biblia, pe când a putut să creeze pămîntul şi întregul univers? Credincioşii cred că El ar putea face orice minune, dar dece nu a făcut un singur lucru – să lase mesajele Sale într-un aşa mod, ca să creadă în ele şi oamenii raţionali, nu doar cei influenţaţi psihologic? Dece a încredinţat lucrul Său unor muritori? Staţi putin, mi se pare că am scapat ceva: A fost un moment cand Domnul a scris singur cele zece porunci şi l-ea înmînat lui Moise. Păcat că nimeni nu a văzut acest lucru, nici cum le-a scris pe plăcile de piatră, nici cum le-a înmînat… decît însăşi Moise. Interesant, cât timp trebuieste pentru a ciopli în piatră zece porunci? Probabil exact cât a stat Moise în munţi. Şi dacă Dumnezeu singur a scris acele porunci, dece nu le-a scris pe un suport…  care putea fi mai uşor adus?

Toate aceste întrebări mă pun pe gânduri despre provenineţa şi veridicitatea bibliei. Nu există o dovadă obiectivă care să arate că în biblie este scris cuvântul lui Dumnezeu. Ba dimpotriva: este cert că biblia a fost scrisă de oameni.

Şi la urmă încă o întrebare care nu-mi dă pace să dorm. Cine a decis anume care cărţi să intre în componenţa bibliei? Nu tot oamenii? A, staţi puţin, probabil Dumnezeu mai întii l-a inspirat pe cineva să scrie cărţi, apoi peste 1600 de ani l-a inspirat pe altcineva să le includă în biblie… Bullshit!

De acum inainte vă rog să-mi reproşaţi fără ajutorul bibliei. Vă aştept în comentariile de mai jos.