Calculatoarele şi internetul au evoluat foarte mult în câţiva ani şi a asta a schimbat şi vieţile noastre. Dacă în anii 90 internetul era ceva exotic pentru noi, apoi acum e ceva normal şi există aproape în fiecare casă.

Pentru prima oară am avut treabă cu MS Windows în 1997, la ora de informatică. Ca şi acum ţin minte cum am strigat toţi într-un glas: Waaaauu! când am văzut interfaţa grafică la Windows95.

În 2000 pentru prima oară am accesat internetul. Atunci abia au început să apară internet cafe-urile. Pentru 2 ore de plăcere în lumea virtuală, am plătit 30 lei, pe atunci bani mulţi. Primul site accesat de mine a fost mail.ru, care se încarca în 2-3 minute cu viteza de atunci. Eram primul din toţi prietenii mei care am “intrat” în internet. Asta era un motiv pentru a mă lăuda cunoscuţilor, drept pentru care uneori auzeam un răspuns de felul:
- Ei da, şi fuţi capu?
Mulţi (chiar şi tineri) nici nu ştiau ce este internetul. Trebuia mai întîi să le explic, apoi să mă laud.

În 2003 mi-am cumpărat primul calculator. În afară de mine doar încă 2 băieţi din clasa mea mai aveau computere acasă. Eram foarte mândru. Însă pe atunci să ai internet acasă era un lux. Abonamentul la provider costa $60 anual, iar pentru cunexiunea dial-up se cheltuaiu încă la vre-o 300 lei lunar, ceea ce era o sumă enormă. Acum însă apare tot mai multă lume care nu cunoaşte ce este dial-up cu vitexa de maxim 40 kbit şi linia telefonică ocupată. Pentru mine atunci internetul acasă nu era accesibil.

Era o romantică atunci când scoteai hard disk-ul din comp şi mergeai la prieteni pentru a copia filme şi jocuri, pentru că un film în chirie costa 5-10 lei, iar nouă, băieţilor de treabă, ne era în padlă să plătim pentru fiecare film. Asta era unica metodă de face schimb de informaţie, pentru că atunci nici vorbă nu era de memorii flash, discuri DVD+RW sau torente. De fapt erau flash şi atunci, dar costau în jur de $50 pentru 32 MB.

În 2006, când conexiunea DSL obţinea tot mai multă popularitate, am hotărît să mă conectez şi eu. Cu 128 kbit pe extern si 4 Mbit pe Moldova eram fericit. În sfîrşit puteam copia filme din internet şi nu mai era nevoie să scot hard discul si să merg la prieteni.

Deşi acum am acasă un calculator şi un laptop, iar internet prin fibră optică şi WI-FI, când merg în oraş şi dau de o zonă cu acces internet gratuit, îmi deschid laptopul şi savurez din plin şi cu dublă plăcere. Pentru că e na şaru.

“Интернет, интернет, отпусти меня в туалет”…