Cred că v-aţi dat seama despre ce va merge vorba în acest articol. De la început aş vrea să zic că nu am scopul de a ponigri o anumită religie. Scopul meu este de a scoate adevărul la iveală cu ajutorul raţiunii şi a argumetelor obiective.

După cu v-am mai zis în alt articol, locuiesc în preajma unei biserici. Creştin Ortodoxe. În preajma bisericii sunt cruci. Multe cruci. Nu le-am numărat. În preajma crucilor sunt oameni, care se închină la aceste cruci, se roagă la ele şi chiar îşi fac cruce în faţa crucii. Vre-o două dintre aceste cruci mi-au trezit un interes, după ce mi-am adus aminte că există o poruncă de-a lui Dumnezeu, care sună uite aşa:

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam

al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exodul 20:4-6)

E timpul să aflăm totuşi ce este chip cioplit, nu? :) Ce poate fi mai exact dacât scumpul nostru DEX al limbii române?

CHIP, chipuri, s.n., adv. 1. S.n. 1. Față, obraz, figură. Un chip oval. ♦ Expresie a feței; fizionomie. Un chip trist. 2. Înfățișarea sau aspectul unei ființe. Avea chip omenesc. ♢ Loc. adv.

În chip de… = cu înfățișare de…, asemenea cu… ♦ Persoană; ființă. A văzut acolo multe chipuri. 3. Imagine, înfățișare a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Chip cioplit = idol.

CIOPLÍT s.n. Faptul de a (se) ciopli. – V. ciopli.

CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ Spec. A sculpta. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. čoplja, scr. čopljiti.

Incredibil, dar acesta este chip al unui om şi este cioplit în lemn

Negru pe alb, nu-i aşa? E chip. Şi e cioplit. Adică chip cioplit. Cu toate acestea preoţii ştiu foarte bine să dezmintă ceea ce “nu tai bărdiţa”.

P. S. BĂRDÍȚĂ, bărdițe, s.f. Diminutiv al lui bardă. – Bardă + suf. -iță
BÁRDĂ, bărzi, s.f. Secure cu tăișul lat și cu coada scurtă, întrebuințată mai ales la cioplitul lemnului și, odinioară, ca armă de luptă. ♢ Expr. A da (sau a zvârli) cu barda în lună sau a da cu barda în Dumnezeu = a fi nesocotit. Cioplit (numai) din bardă (sau cu barda) = (cioplit) grosolan. – Din magh. bárd.