Viața-i frumoasă, dac' o privești din pat

Postul e dedicat jurnaliștilor, reporterilor, redactorilor și tuturor colaboratorilor din sfera mass-media.

Ca un simplu consumator de știri, sunt deseori indignat de calitatea lor și de lucrul jurnaliștilor. În ultimii doi-trei ani în Moldova au apărut mai multe posturi tv de știri, portaluri, există și multe ziare. Logic ar trebui să existe o concurență între ei, dar în practică nu se vede nici un efort din partea lor. Jurnaliștii sunt foarte lenoși și stupizi. Nu sunt capabili să afle ceva interesant pentru opinia publică, deși la noi se petrec multe evenimente curioase neelucidate de presă. În fiecare zi doar se plimbă pe la conferințe de presă, unde notează doar ceea ce li se dă mură în gură, iar apoi dau întrebari stupide și lipsite de prefesionalism. Iar declarațiile dubioase ale oficialilor nici macar nu le verifică.

Maseria lor constă în mediatizarea bîrfelor lansate de oficiali și vînatul de comentarii de la oponenții lor politici. C’est tout. Pardon, meseria lor mai constă și în copy-paste.

În alte țări mă uit cum leacrează jurnaliștii și chiar sunt impresionat. Pentru a face o poză sau a filma ceva senzațional, paparazzii stau nopțile prin copaci, se ascund prin dulapuri, poartă camere ascunse, incerceptează convorbirile telefonice și multe alte bazaconii.

La noi însă, jurnaliștii aștepată știrile să cadă din pod. Pot să dau cateva exemple unde jurnaliștii nu au făcut nimic ca să-i impresioneze pe consumatorii de informații.

Legendarul Plahotniuc. Pînă a apărea el singur pentru prima oară la un post tv, în internet nu exista nici măcar o poză de a sa. Rușine pentru jurnaliști!

Mult discutatul Oleg Voronin. Cîți ani s-a vorbit despre el, tocmai și bancuri circulau. În internet existau doar 2-3 poze de-ale sale. Și tot, numai pentru că au fost publicate de o revistă cărei Oleg i-a oferit un interviu. Mai multe poze au apărut când omul de afaceri a fost invitat la procurartură la o oră anumită, iar jurnaliștii au fost anunțați din timp. Deasemenea multe evenimente importante nu sunt elucidate destul. De exemplu nunta din familia Voronin. Și ce dacă a fost în Azerbaijan? Și ce dacă a fost un eveniment “privat”? Sunt sigur că dacă se dorea, se afla mai mult.

Dacă eu aș fi jurnalist și cineva m-ar numi câine turbat, pentru mine asta ar fi cel mai mare compliment, pentru că ar însemna că îmi fac bine treaba, iar voi nu meritați să vă numiți câini turbați, ci mai degrabă niște melci turbați.

Calculatoarele şi internetul au evoluat foarte mult în câţiva ani şi a asta a schimbat şi vieţile noastre. Dacă în anii 90 internetul era ceva exotic pentru noi, apoi acum e ceva normal şi există aproape în fiecare casă.

Pentru prima oară am avut treabă cu MS Windows în 1997, la ora de informatică. Ca şi acum ţin minte cum am strigat toţi într-un glas: Waaaauu! când am văzut interfaţa grafică la Windows95.

În 2000 pentru prima oară am accesat internetul. Atunci abia au început să apară internet cafe-urile. Pentru 2 ore de plăcere în lumea virtuală, am plătit 30 lei, pe atunci bani mulţi. Primul site accesat de mine a fost mail.ru, care se încarca în 2-3 minute cu viteza de atunci. Eram primul din toţi prietenii mei care am “intrat” în internet. Asta era un motiv pentru a mă lăuda cunoscuţilor, drept pentru care uneori auzeam un răspuns de felul:
- Ei da, şi fuţi capu? (Mai departe…)

Atenţie! Nu se recomanda citirea acestui post de către persoanele:

1. Care nu au atins vîrsta de de 18 ani
2. Care stau prost cu simţul umorului
3. Care într-adevar cred că odnoklassniki e ceva bun.

De altfel vă puteţi trauma psihica. Eu v-am avertizat.

De fapt e reţea socială, dar tot una e site şi tot una-i de-a pula. Aşa l-au făcut nu doar cei care l-au creat, dar şi cei care îl folosesc. De ce?

In primul rând: şi-i cu huineaua asta? Şi în genere, îmi poate explica cineva cum asta se numeşte? Dacă vrei să-i faci omului un compliment, de ce să nu-i zici direct, sau pur şi simplu să-i scrii în chat? Nu blea, trebu copy-paste de undeva cu litere de 1 kilometru şi numaidecât în locul unde se comentează pozele. Oare când o să le vină în cap adminilor că la comentarii trebuie sa fie comentarii şi nu texte formatate?

Altă huinea: Ei bun, aici mai înţeleg, imagine animată, cineva s-a chinuit s-o facă, altcineva s-a chinuit s-o taie în mici pătrăţele ca să nu poată fi furată. Placerea nu-i gratuită, deşi ar putea fi, pentru că  nu-i mare treabă. Dar iarăşi, kakova huia caută felicitările estea în locul comentariilor la poze, a? Alt loc nu-i?

Ptiu, şi încă să mai plateşti pentru asta?

Mai departe. Adminii nu permit link-urile clickabile în statusuri, iar pâna nu demult, nu le permiteau nici în chatul privat. Asta-i pizdeţ. Să te temi de spameri şi să interzici link-urile? Chiar e pizdeţ, alte cuvinte n-am. Oare  aşa de tare le cresc mîinile din cur la programiştii site-ului că nu pot face niste filtre care să apere de spam?

Mai demult mai exista şi cenzura, vă închipuiţi? Nu puteai scrie anumite cuvinte nici în chat privat. De exemplu nu puteai scrie însăşi cuvântul odnoklassniki, că se bloca mesajul. Mare scârbă, eu scriam odnoHUIAssniki în loc odnoklassniki. Şi mergea.

Notele. Nahuia ele vabşe trebuiesc? Propun să se lase doar două note: 5, care ar însemna “pizdata” şi 5+ care la rândul său ar însemna “zaibisi”. E şi normal, dacă vrei “zaibisi”, trebu de plătit. În schimb “pizdata” să fie na şaru.

Aşa de fapt arată o singură notă (imaginea e originală, copiată chiar de pe site). Tehnica se numeste “sprite”, atunci cand pe o singură imagine sunt desenate mai multe butoane. Cu ajutorul stilurilor se afisează doar o portiune de imagine. Cei care platesc pentru note de 5+, de fapt platesc pentru afisarea aceleaisi imagini, doar că afişată cu câţiva pixeli mai în stânga.

“Privilegiile” pentru bani. Nihuia sebe biznes… Nevidimka, cadouri, felicitari animate, note de 5 cu + şi ce mai au ei acolo… E pură amăgeală. Tot asta nu ar trebui să coste nici un ban. Mai ales smile-urile normale.

Ce să spun, desigur, în decurs de 2 ani de când folosesc odnoklassniki, a evoluat zdravăn, adică a scos limita de 10 poze maxim pe profil, dar iată că înca nu s-au învăţat sărmanii sa facă mărime optimală după resize, poza stă într-un bloc care se află la rîndul său încă în o sută de blocuri cu dimensiuni fixe (pentru cei care nu stiu HTML, explic omeneşte: arhitectura designului e de-a pula). Se tem toromacii de browsere al de IE6. Ok, dacă am început despre markup, îmi voi expune părerea şi despre motor în întregime, dar nu voi intra în detalii. Motorul la fel e de-a pula. Ajax şi XML desigur e treaba bună, dar nu în măsura cum ei le-au folosit, asta a dus la mâncarea groaznică de resurse a PC-ului. Şi în genere, aceste tehnologii erau bune cu 3 ani în urma, acum însă deja sunt vechi. Paţani, dacă aveţi baligă în cap în loc de creieri, uitati-vă macar la facebook cum e făcut.

Am expus aici doar o parte din neajunsuri a vestitei retele sociale. Într-adevar le are foarte multe, chiar şi la capitolul “concept” patronii au deviat de la ideea iniţială. Odnoklassniki s-a transformat într-o svalka de module, pe care fiecare le foloseste cum îi vine. Atunci când un lucru începe să fie folosit pentru alt scop decât cum a fost conceput, asta indică la faptul că totul se duce în pulă.

Bine, m-aţi prins, folosesc şi eu odnoklassniki. Cum aşa??? Pentru ca să comunic cu cei care încă n-au trecut pe facebook.

Glamour is an appearance of enhanced attractiveness,  aşa defineşte Wikipedia glamour-ul. În DEX aşa cuvânt (încă) nu există, dar toţi îi ştiu sensul şi chiar le place să fie glamouroşi.

De pe vechile timpuri moldovenii au tentaţia de a fi sau cel puţin de a arăta mai frumoşi, mai deştepţi, mai bogaţi decât vecinii săi. În realitate însă, lucrurile stau puţin cam invers. Cel ce îl face pe deşteptul, rămîne prost, cel frumos întîlneşte pe cineva mai frumos decît el, iar cel bogat întotdeauna e cel mai deştept şi cel mai frumos. Cu toate acestea simţul competitivităţii de la moldoveni nicăieri nu a dispărut şi fiecare evident vrea să arate că-i mai bogat decât alţii.

Odnoklassniki. Cea mai iubită reţea socială de moldoveni, pentru că acolo se poate demonstra cele mai interesante poze, care de fapt au menirea să creeze statutul (Mai departe…)

Aşa i-au numit australienii, pentru că la ei apar aceşti nori. Apar doar în Golful Carpentaria, în nordul continentului Australian. Lungimea lor ajunge pînă la 1000 kilometri, iar înălţimea de 1-2 kilometri. Cauza acestui fenomen atmosferic nu este cunoscută, lumea poate doar să ghicească de ce apar aceste macaroane pe cer şi să admire formele lor neordinare.

Deseori împreună cu aceşti nori, brusc apare şi un vînt, care poate aduce deficienţe avioanelor ce zboară prin apropiere.

(Mai departe…)

Păcat mare? Cît de mare? Ca să vezi dacă e mai mare sau mai mic, trebuieşte să-l compari cu altul. Dar cum ai să ştii cât e de mare? L-ai măsurat, l-ai cîntărit? În ce se măsoară? Păcatele au dimensiune? Dar masă, volum, densitate, formă… alte proprietăţi? Închipuie-ţi cineva să zică “… am făcut azi un păcat gros, lung şi dulce…”

Când eram mic şi naiv, mi s-a zis că atunci cînd voi ajunge în cer, se va deschide cartea vieţii mele, unde e scrisă orice faptă a mea şi se vor compara faptele bune cu cele rele. Dacă faptele rele vor fi mai multe decaît cele bune, voi nimeri în iad, în smoală arzîndă şi vice-versa: dacă se va dovedi că am fost bun, voi sta la răcoare, lineşte şi voi bea capuccino. Acum mă întreb cine oare înregistrează totul în baza de date a lui Dumnezeu, în ce formă se păstrează datele? Stă vre-un server acolo? Are şi Windows? Precis a cumpărat licenţă de la Microsoft.

(Mai departe…)

La voi tot se întâmplă să te trezeşti dimineaţa şi prima melodie de care îţi aduci aminte, va fi melodia zilei care se va repeta în cap toată ziua, indiferent dacă îţi place? Odată am avut norocul ca melodia zilei să fie una aleasă… de Pavel Turcu. Mooaamă ce zi fericită! Vre-o două zile în urmă am văzut pe unimedia clipul lui Adrian Ursu – Jumătate Eu, Jumătate Tu. Dimineaţa următoare m-am trezit cu ea în cap. Acum mă întreb dacă Turcu nu cumva e rudă cu Ursu. Serios, chiar seamănă: Turcu – Ursu, Ursu – Turcu. Schimbăm 2 litere şi Ursu devine Turc. Facem? (Mai departe…)

Dacă nu mi-a zis nimeni, îmi zic singur: bien revenue, sau welcome back, cum se mai spune. Cine încă nu ştie, săptămîna trecută l-am făcut pe prostu şi când am vrut să actualizez nişte fişiere am facut o mică greşeală. Am uitat să indic ce director să şterg, deaceea implicit a nimerit la bătaie directorul părinte, adică root. Are you sure you want to delete 18 Files and 13 Directories? YESS!!! Au fost şterse toate site-urile de pe server. Pentru prima dată în viaţă mi-a căzut mandibula pe masă, când peste căteva secunde mi-am dat seama ce-am făcut. BAAACK!!! Unde-i BAAACK??? Nu-i back. (Mai departe…)

Să ştiţi că m-ar amuza să văd o paradă a homosexualilor în Chişinău. Îmi închipui cum ar ieşi cîţiva băieţi aproape goi în stradă şi ar striga: “He he.. uitaţi-ă la noi, suntem niste pidari şi ne mîndrim cu asta. Trăiască pidarii…”, iar vizitatorii doar ar rîde de ei şi i-ar crede de nebuni. Apropo, vreţi părerea mea despre homosexuali şi parada lor? Nu-mi pasă nici de ei nici de parada lor. Dar Ghiocelul Sălbatic fiind un băiat cu simţul umorului, desigur n-ar rata ocazia să tragă cu ochiul la hulubaşii moldoveni. Mă tem doar de un lucru: să nu văd printre ei pe cineva din cunoscuţii mei :D. (Mai departe…)

Era odată un om, care avea o mică afacere. Avea şi angajaţi, patru la număr. Trei bărbaţi şi o femeie. Într-o bună zi, s-a pomenit cu criza la uşă şi unica ieşire din situaţie rămânea doar concedierea unuia din angajaţi. I-a strîns pe toţi şi le-a explicat care e situaţia.

- Eu fac parte din mişcarea  feministă şi dacă ai să mă concediezi, te voi da în judecată, prima zise femeia.
- Iar eu sunt unicul afro-american din firma ta şi dacă mă vei concedia, la fel te voi da în judecată pentru discriminare, zise unul dintre bărbaţi.
Un alt bărbat, mai micuţ de statură, după ce se gândise cîteva clipe, la fel pronunţă:
- Mmm… eu de fapt sunt gay…
Doar cel mai bun lucrător n-a putut să zică nimic în apărarea sa. Şi pentru asta a fost concediat…

Decembrie 2004. Un an plin de pierderi şi dezamăgiri pentru mine, dar îmi părea bine că aceasta e ultima lună a sa. Doar mă întrebam ce surprize îmi mai poate aduce acest timp de câteva săptămîni ce au rămas. Lucram barman  într-un local de la Malina Mică şi trecuse mai puţin de o lună de când murise taică-meu.

Alături de noi se construia o saună. Acolo în colb şi sudoare lucra un oarecare Sergiu, dar toţi îi ziceau Serioja. El era în relaţii bune cu şeful meu şi acesta îi permitea să ia de la noi ţigări pe dotorie. Mie nu-mi plăcea Serioja ca om şi aveam o impresie deochiată despre el. Era un om simplu, îmbrăcat cam murdar (pentru că lucra la negru), nebărberit de vre-o săptămînă, cerea de la mine ţigări, pe datorie şi îmi dădea diferite întrebări la care eu nu prea cu poftă răspundeam.

Era un timp urît afară, cu ceaţă şi frig, când  într-o dimineaţă după ce predasem schimbul, mă găteam să plec. Apare iarăşi Serioja, se vede că tot trebuia undeva să plece.
- Cu ce se poate ajunge de aici la Buiucani? Întreb eu. (Mai departe…)

Daţi-mi o curvă! Urgent! Am erecţie! Nu, n-am soţie. Nici prietenă. Prostituţia e în afara legii? Adică sex pentru bani nu se poate? Dar fără bani se poate? Ok, atunci daţi-mi una fără bani. Fără bani tot nu-s? Păcat…

Cui nu-i place sexul, a? :) La toţi le place. Dar fiecare îl interpretează în felul său. Cineva zice că sexul e doar pentru reproducere. Auziţi deştepţilor, atunci să faceţi în toată viaţa sex exact de atîtea ori, cîţi copii planificaţi! Şi nici cu o dată mai mult! Alţii ar aspune (Mai departe…)

Are Ghiocelul Sălbatic o vorbă precum “Cândva Chişinaul era un oraş mic, iar acum e un sat mare”. Aici e şi famecul acestei sărbători, că o dată în an, de Paşti, Chişinăul pentru 1-2 zile se transformă înapoi în oraş, în oraşul în care m-am născut, am crescut şi trăiesc.

Îmi place Paştele, pentru că doar atunci locul meu natal arată aşa cum il ţin minte cu 15-20 ani în urmă.

Pentru că doar atunci în Chişinau rămîn doar chişinăuenii.

Pentru că doar atunci oraşul e mai curat ca niciodată.

Pentru că doar atunci în oraş poţi circula liber, fără nici un ambuteiaj.

Pentru că doar atunci n-ai să auzi prin rutiere pe cineva vorbind la telefon “da uăi, eu-s lîngă JăDă Vogzal, mă duc la AvtoVogzal sî-ni ieu bilet, că mă duc la Rusiia“. (Mai departe…)

Cred că v-aţi dat seama despre ce va merge vorba în acest articol. De la început aş vrea să zic că nu am scopul de a ponigri o anumită religie. Scopul meu este de a scoate adevărul la iveală cu ajutorul raţiunii şi a argumetelor obiective.

După cu v-am mai zis în alt articol, locuiesc în preajma unei biserici. Creştin Ortodoxe. În preajma bisericii sunt cruci. Multe cruci. Nu le-am numărat. În preajma crucilor sunt oameni, care se închină la aceste cruci, se roagă la ele şi chiar îşi fac cruce în faţa crucii. (Mai departe…)

Cică zîmbetul prelungeşte viaţa. Nu ştiu cît e de adevărat, dar cu certitudine ştiu că face viaţa mai dulce. Omul pentru a zîmbi, trebuieşte să pună în funcţiune 36 de muşchi ai feţei, posibil de asta uneori îi vine cam greu să zîmbească. Zîmbetul direct depinde de buna dispoziţie, iar dacă nu ai acea dispoziţie, e destul cel puţin să te straduieşti să zîmbeşti şi dispoziţia va veni. E reflex, ştiţi poanta ceea cu Pavlov? :)

În fine, dacă eşti obosit(ă), nu ai dispoziţie, iar să zîmbeşti nicidecum nu se primeşte, îţi propun o reţetă verificată 100% care îţi va desena zîmbetul pe faţă.

(Mai departe…)

Mi-am amintit azi un banc:

Se duce ţăranul la pescuit şi prinde peştişorul de aur. Peştişorul îi zice:
- Ţărane dă-mi drumul în apă şi îţi voi îndeplini o dorinţă!
Ţăranul ţinînd peştişorul în mîini, holbează ochii.
- Ţărane, aruncă-mă în apă şi nu vei regreta!
Ţăranul tot privind în tăcere la peştişor, începe a se încrunta.
- Ţărane, ţărane, te rog, dă-mi drumul!
Ţăranul se încruntă şi mai tare, încât nu mai rezistă. Îl aruncă pe mal, îl calcă strivindu-l răutăcios cu piciorul şi zice:
- Uă, tu pi şini faşi ţăran, ai? (Mai departe…)

Acuşi iar auzi de la cineva “miroase a primăvară“, “se încălzeşte” sau pur şi simplu “a venit primăvara”.

Acuşi vezi cum copacii încep a înverzi, bordurele de la trotuare a se înălbi, iar parcurile din Chişinău a se umple de gunoi din urma picnicurilor.

Acuşi se termină postul şi vor începe a trece claxonînd limuzinele pe la mine sub fereastră cu mirese umflate înăuntru. Da, anume claxonînd pe sub fereastră, că trăiesc lîngă o biserică populară cu un preot glamuros, care face bani cu ciocanul când vin câte trei limuzine odată. (Mai departe…)

Stau acum la calculator şi e mai târziu de 12 noaptea. Mă doare capul. Pentru că am răcit. Nu ştiu unde, dece şi cine m-a molipsit, dar totuşi asta e. Până acum am tot lucrat la un nou proiect şi abia am dat de capăt. Mă doare capul. De ce nu mă duc la culcare? Nu ştiu. Posibil pentru că mi-i lene să fac cele 45 de flotări înainte de somn, pe care m-am angajat să le fac în fiecare seară. Nasul mi-e înfundat. Mă gândesc ce trebuie sa mai fac mâine şi dacă voi reuşi să le fac în starea în care sunt. Mă doare capul. Noapte bună!

Ma umflă rîsul când aud despre Moldova – ţară agraraă De fapt, aşa şi ne numin, pentru că nu avem industrie, cu toate că agricultura noastră poate fi invidiată doar de unele ţări Africane.

O, ţară minunată, cu cele mai frumoase peisaje din lume, deşi încă n-am dat de ele, cu cele mai bogate tradiţii, mai ales cele ale beţiei, cu cei mai buni oameni care umblă cu crucea la gât şi cu cuţitul în buzunar, cum să nu te iubesc, ţara mea? (Mai departe…)

De mult vroiam să scriu acest articol, dar tot nu mai aveam voinţa, timp, inspiraţie sau pur şi simplu imi era lene. Ei bine, o lăsăm baltă, să începem a scoate adevarul la iveală şi să spunem lucrurilor pe nume.

Se zice ca biblia a fost scrisă în 1600 de ani de câteva zeci de oameni şi în prezent este principalul document pentru creştini. Fără ea nu pot. Dacă se începe o dezbetere între un creştin şi un ateu, creştinul permanent se axeaza pe biblie, pentru că aceasta este cuvântul lui Dumnezeu. Bine, deci să-i lipsim de acest acest instrument şi să-i lăsăm să se descurce singurei, cu argumente obiective, veridice şi demonstrate. Aici trebuie să recunosc că nu am argumente obiective care să arate că biblia este doar o simplă carte, în schimb am o sumedenie de întrebări celora care cred în ea, întrebări la care cu siguranţă n-au să-mi răspundâ. (Mai departe…)